miercuri, martie 30, 2011

Jurnal de bolnăveala

Duminică - 38,6 C, ceva tuse
Luni - 39,2, tuse
Marţi - 37,5, tuse rău de tot
Azi- tuse, tuse, însă cred că Mihu e spre bine chiar dacă cu apetitul e mult, mult sub normal.
De marţi însă merg şi eu pe urmele lui şi dacă el are aceeaşi energie bolnav fiind, eu recunosc că după ce îmi urcă temperatura peste 37 cu greu mai pot să îi fac faţă. :(

PS: În vizită la cabinetul dnei dr Mihu cel şturlubatic se transformă în cel mai blând pisoi. Nu zice nici pâs, toată lumea l-a lăudat că "mai rar aşa cuminte la doi ani" (despre cine-or fi vorbind?)
PS2: Şi totuşi când vine primăvara?

duminică, martie 27, 2011

Din week-end


In parc. (aici cred că am răcit).

La zoo.





Şi (fără legătură cu peştele) am terminat week-endul cu un 38,6C. :( Încă nu ştim ce e, posibil vremea şi vântul nenorocit din ultimele zile să ne-o fi făcut.

joi, martie 24, 2011

Cadouri, partea a doua


Pentru că tata avea oareşce remuşcări că nu s-a întors din preumblări cu trenurile şi şinele cerute, le-a comandat... Şi au ajuns a doua zi. La despachetare, nu mi-e clar cine era mai nerăbdător să le monteze. :D De remarcat că Mih şi-a căutat imediat trusa de unelte şi stă acolo cu propria şurubelniţă în mână!

Well, aşa arată întregul sistem montat (aici e dimineaţa, a doua zi, primul lucru pe care l-a făcut în pijama fiind: să verifice şinele). Cum presimt că se vor mai adăuga dacă nu şine măcar ceva construcţii, nu mi-e clar pe unde ne mai rămâne loc de altceva.
Şi recunosc că înainte nu înţelegeam de ce jucăriile "branduite" trebuie să coste sensibil mai mult decât unele "ne". Acu măcar pe jumatate înţeleg. Adică la Thomas, de când suntem cu şinele şi locomotivele în casă, Mih forfoteşte pe-acolo şi povesteşte sau re-creează diverse întâmplări/incidente din revistele sau filmuleţele cu respectivele locomotive... Are ceva sens.

miercuri, martie 23, 2011

Cu coif


Eu am zis că învaţă numai lucruri bune de la desenele cu Nouky. Acum a vrut un coif de hârtie pe cap. Trebuie să caut episodul în care Nouky are aşa ceva să putem admira asemănarea...

Later edit: am găsit şi sursa de inspiraţie:

PS: Şi dacă mă uit bine la pozele astea, parcă Mih e din nou rotunjor-rotunjor la faţă, mă temeam o vreme că îşi pierde fălcuţele. :D

marți, martie 22, 2011

Noi ce facem?

Ieri la locul de joacă, la groapa de nisip, în timp ce Mih se juca cu lopăţica şi camionul foarte "peaceaful", un băieţel a venit la el şi fără nici o introducere, a încercat să îi smulgă lopăţica din mână. Mihul meu nu o lăsa, băieţelul insista, Mih s-a pus pe plâns, eu am intervenit şi i-am propus băieţelului grebla cu condiţia să nu mai tragă de lopăţica Mihului. L-am linistit pe Mih din plâns, explicându-i ca băieţelul vroia să îi vadă lopăţica dar nu a ştiut să i-o ceară.
La vreo 5 minute, Mihul continua să se joace liniştit, acelaşi băieţel vine şi vrea să îi smulgă din mână camionul, Mih nu îl lasă, băieţelul îl împinge, îl răstoarnă pe jos pe spate, eu sar să îl ridic pe băieţel de pe fii-miu, Mihul e deja în hohote de plâns, mama respectivului nu prea face nimic.
Eu enunţ că nu aşa se procedează, nu aşa se face şi îi spun lui Mih (care tot plânge) că are dreptate şi că nu se face aşa cum a făcut băieţelul cu pricina.
Mama respectivului are o reacţie slabă explicându-mi că nici al ei nu făcea aşa, dar că şi pe el l-a împins cineva şi a învăţat. Bun şi după aia a încercat să vină cu odrasla la Mih să îi ofere o locomotivă...
Mih printre sughiţuri: "ţelul (băieţelul) ăla nu e bun, îl arunc la coş" (aşa zice el cînd se supără pe ceva).
Io acu ce îi zic copilului? Cum să reacţioneze când cineva evident că îl agresează. Eu nu am fost capabilă decât să îi spun că nu aşa se face şi că "noi nu aşa facem". Dar eu ce mă fac dacă cineva îl loveşte?
Taică-su, mai inventiv, i-a sugerat aseară ca atunci când îl supără cineva "să facă ca tigrul". Ăsta e un soi de mârâit pe care ni-l face şi nouă când se supără. Dar nu sunt sigură că ajută...
Deci noi ce facem?

duminică, martie 20, 2011

Cadouri


Tata s-a întors de la "aris" unde a fost "cu treabă, să îmi caute şine" (vorba lui Mih) cu cadouri foarte frumos îmapchetate (dovada foto). Împachetarea (cei de la Pain d'épices s-au întrecut pe ei înşişi, panglicile aveau agăţate şi bombonici - genial!) a făcut-o f invidioasă pe mama care a primit cadou dar nu la fel de frumos împachetat. :/

Mih a avut dificultăţi să le deschidă iar magneţii din lemn au fost vedetele şi au aterizat în formaţie completă pe maşina noastră de spălat. Puzzle-urile sunt de la Djeco, le-am cerut eu insistent, că cele pe care le avem deja mi se par cele mai reuşite.


Mih a adormit cu maşinuţele cele noi şi a făcut baie cu bărcuţa de lemn.
Să nu uit: l-a gratulat pe proaspătul sosit cu cîteva reprize de "te iubesc fooooarte mult" şi "mi-a fost dor de tine". Asta după ce în timpul săptămânii când eu ajungeam acasă se uita şi zicea dezamăgit: "tati nu e. unde-i tati?"
Cu toate astea, la sfîrşit era încă nelămurit unde sunt şinele şi vagoanele... (de unde să ştie că tata a lucrat 16 ore pe zi şi chiar nu a reuşit să identifice magazinele cu Thomas). Aşa că i s-a spus că şinele vor veni prin poştă în zilele următoare. Ufff!
Happy mami pentru că astea opt zile au fost foarte grele. Chiar dacă sarcinile legate de Mih nu sunt împărtite 50%-50% (asta şi din motive obiective că eu am un program de job mult mai felxibil dar şi din motive neobiective :D dar să nu deschidem polemici), chiar mi-a lipsit o mână de ajutor. Am fost deci foarte bucuroasă să "predau" responsabilului băiţa de seară şi povestea de seară. Yupi!

marți, martie 15, 2011

O oră de soare cu trei pitici frumoşi

Azi mi-am permis să ajung ceva mai târziu la job şi am fost şi o oră cu Mih în parc. Un lux. În miezul zilei era cald, foarte cald. Mih era într-un body şi un tricou cu mâneca lungă şi era prea gros îmbrăcat.
S-a refăcut trupa de prieteni, i-am revăzut şi eu pe Dan şi pe Teodora cu care Mih a împărţit toată vara trecută (cu Dan chiar ultimele două veri în Parcul Circului :)...). Mih s-a reîntâlnit cu ei acum câteva zile când era cu bunica, eu abia acum, au crescut amândoi, erau tare frumoşi tustrei.
Pauza de joacă împreună a fost provocată de condiţiile meteo nefavorabile :) din ultimele luni când fiecare a mai ieşit dar mai puţin decât deobicei şi nu au mai reuşit să se intersecteze.

duminică, martie 13, 2011

Primul week-end de primăvară



A fost prima sâmbătă caldă deci am ieşit la soare ca albinele.
În formaţie restrânsă pentru că tata "e plecat departe, departe, cu treabă, să îmi caute şine". Am fost în Herăstrău pentru că mie încă mi se pare că acolo e cel mai reuşit loc de joacă, cel "suedez".
Ne-am "dat" vreo două ore pe toate cele şi parcă a fost mai puţin obositor decât era în toamna trecută semn că Mih creşte şi îşi vede de joc fiind nevoie de din ce în ce mai puţină intervenţie. Cred.
Pozele sunt proaste pentru că: 1. Mih nu vroia poze 2. N-aveam decât telefonul. :(

Later edit:
Azi tot în Herăstrău am stat vreo trei ore. Nu că n-aş fi vrut să ajung şi în alte locuri (să casc ochii la V4Vintage de la Dalles sau să îmi reînnoiesc proviziile de ulei de măsline la MŢR) numai că mi-am dat eu seama că în formaţie de (numai) doi expediţiile astea erau sortite eşecului că eu nu pot să am şi un ochi pe sturlubaticul cel mic şi pe vintage-ceva... Mai ales că eram în imposibilitatea fizică de a-l duce în braţe.
Deci am sfârşit tot în parc, numai că de data asta l-am dat şi în trenuleţul care face o tură pe aleile centrale. Mie nu mi se pare cine ştie ce distracţie dar Mih e într-o pasă cu trenuri (Thomas, Chuggington, etc) aşa că a fost foarte entuziasmat. Problemă cu niste promoteri care împărţeau biscuiţi Tuc (pe lângă că sunt criminal de săraţi, ăştia mai avea şi gust de ardei!). Până să îmi dau eu seama ce şi cum, un pachet aterizează la Mih în mână dar reuşesc cu un pic de noroc să îl recuperez şi să-l pitesc în geanta. Numai că urcăm în trenuleţ şi toţi ceilalţi 3 copii din compartimentul nostru ronţăie biscuiţii cei nenorociţi. Mih zice cu o voce sfârşită că vrea şi el, eu nu găsesc biscuiţii noştri inofensivi pe care credeam că i-am luat de acasă, Mihu se pleoşteşte că el n-are biscuiţi aşa că am sfârşit prin a-i da jumătate.. Ufff! Măcar după aia şi-a mâncat toată cutia de fructe. E greu.
Iar la locul de joacă, azi a fost mai obositor. Ieri a făcut botic că un băiat mai mare se juca cu o maşinuţă "şmecheră" iar el nu avea decât una de plastic iar azi şi-a luat cu el două maşini din colecţia de acasă (prietenii Porsche şi BMW) şi n-a făcut decât să se târâie pe jos cu ele ca să le arate (cred)... I-a dat-o pe una unui băiat mai mare care i-a cerut-o, s-a jucat o vreme cu el, după care s-a dus la tobogan şi când băiatul l-a chemat din nou la joaca cu maşinuţe i-a zis foarte foarte serios "n-am timp". :D

Mih şi maşinile

Maşinile sunt organizate în grupuri de prieteni. După criterii pe care le ghicim. Sau nu.

Pentru că dacă Thomas are prietenii lui şi maşinile, nu-i aşa?, tre să fie "împrietenite". Sunt, spre exemplu, "prietene" cele două maşini roşii cu telecomandă pe care le-a primit de la cele două bunici de ziua lui. Sau sunt "prietene" cele două maşinuţe pe care i le-am adus eu "cu avionu" sau cele două jeep-uri aproape identice (unul e Wrangler, celălalt Land Rover, unul alb şi altul roşu).

Ce-i mai teribil e că a început să ţină minte mărcile de maşini şi zău că nu ţineam la asta! Are vreo două mărci pe care le reperează, foarte rapid, înaintea noastră, atunci când ne plimbăm împreună.
Iar deunăzi în drumul spre parc m-a întrebat la fiecare, dar la fiecare maşină parcată ce marcă e. Şi numai cine are poate să înţeleagă cât de insistenţi sunt la vârsta asta. (întrebarea sună mai exact aşa: "ce peamă asta? în traducere "cum se cheamă asta?")

Pe ale lui le plimbă prin casă toată ziulica şi le aşează în diferite formaţiuni:
- la garaj (aliniate una lângă cealaltă)
- ca pe un "trenuleţ" (aliniate una în spatele celeilalte)
- în pat (moment în care solicită şi poză)
- sau "accident" (adică unele peste altele şi cu roţile în sus)

Noi nu mai avem nevoie de Lego. Construim cu maşini.

Politeţuri. Nu e prea devreme?

"ersi", "scuze" din când în când chiar şi un "te rog" (dar cu ăsta e mai greu, majoritatea propoziţiilor încep cu "vreau"). Din motive care ne scapă ne-am trezit cu un băieţel foarte politicos de câteva zile încoace.

Eu citisem că e foarte normal să nu le prea pese de formulele de politeţe la vârsta asta şi deci nici nu trebuie insistat... Dar dacă lui îi face plăcere. Şi mai e şi mândru când îl lăudăm. :D

E doar o fază sau sunt şanse să mai dureze???

Şi tot din seria expresiilor/interjecţiilor care ma lasă fără cuvinte:

"ce e, draga mea?" (când mă vede supărată)
"ups"
"oooof" cu variantă "ooo"
"hopa"

miercuri, martie 09, 2011

Un moment de linişte

Un moment de linişte atunci când ai un băieţel cu multă, multă energie se obţine (da, ştiu, nu e cea mai bună idee dar jur că e nevoie câteodată) cu un... Nouky. Sunt desenele animate care reuşesc să îl ţină în faţa ecranului şi care îl amuză teribil deşi le stie deja pe de rost.


Face feţe-feţe şi chicoteşte împreună cu ursul, văcuţa şi măgăruşul care fac tot felul de pozne. De-obicei incepem şi noi să râdem când îl auzim pe el...

marți, martie 08, 2011

Şmecherii

"Tati, tu eşti smecher! Repari maşinile, pui Nouky, Miffy, Thomas....
Vreau Nouky!"
"Tati tu eşti bun! Cumperi ou, cadouri... Eşti bun!"

- "Mami tu eşti fumoasă!"
- "Nu, tu eşti frumos!"
-"Nu, tu eşti fumoasă!"
-"Nu, tu eşti frumos!", etc. (asta poate dura, adică ne putem lungi aşa muuuuuult)

"Mami, te iubesc foarte mult!"
"Tati, te iubesc foarte mult"