sâmbătă, iulie 27, 2013

Alte premiere nemărturisite

Prin iunie am mai bifat două premiere.

Cea mai cea a fost plecarea în excursie cu grădi. Fără mama, fără tata. Și tocmai până la Câmpina. Au plecat la 9 dimineața, s-au întors pe la 5, cu autocarul.
Am rezistat să o sun o singură dată pe Miss, pe la prânz, să o întreb ce fac. Dar liniștită n-am stat. Nu știu cum sunt alții, nu știu dacă trece cu vârsta dar la 4 ani și jumătate nu mi s-a părut ușor.

El - fericit. A plecat fericit, s-a întors fericit. Și a zis că mai vrea. Prea multe n-am putut afla direct de la el despre ce s-a întâmplat pe-acolo. Mi-a zis că cel mai mult i-a plăcut la locul de joacă și că nu a primit desert la prânz. Asta a fost important :)) Înțeleg că a fost fomist, a mâncat și tot pachețelul pus de mine, și cam tot prânzul de la restaurant. Dar mă așteptam că deobicei așa face la drum, nu se mai oprește :))

Au avut trei obiective: grădina zoologică, muzeul ceasului și locul de joacă. Plus oprire pentru prânz.

Au prins și o zi aproape caniculară, când s-au întors erau moi și transpirați, Mihu a făcut duș, a păpat și a aterizat direct în pat la o oră greu de imaginat în alte condiții. Că în autocar a refuzat să închidă ochii...
 
 Asta era la plecare, încă proaspăt.
 La Muzeul Ceasului din Ploiești. Mihu e undeva în spate, l-a lăsat în clar.
 Mihu agățat de fusta lui Miss.
 Tot de mână cu Miss. (ooo!)
 Bosumflat și cam  obosit cred.
 Happy, la poză.
 Aici e evident la întoarcere. :)

Cealalată a fost serbarea de sfârșit de an. Prima serbare de sfârșit de an la grădi.
Piticu a fost... elefant, a avut de zis ceva scurt despre elefant și în afară de asta au mai cântat niște cântecele haiose cu animăluțe, în engleză. La serbare a fost de nerecunoscut față de cum îl știm noi acasă: foarte rușinat-emoționat-reținut...
De altfel la evaluarea finală am aflat că Mihu nostru cel năzdrăvan acasă e cumințenia grupei la grădi. Moale și cuminte. What??? O fi clona lui... Of, adevărul e că l-am fi vrut mai îndrăzneț și mai cu inițiativă decât ni se povestește că e, cel puțin pe cât de cu inițiativă e în prezența noastră.
 Bun la matematică și puzzle-uri, cu chestii de recuperat la engleză dar nici nu-i de mirare la cât am lipsit noi  anu trecut....
Și poze de la serbare, măcar acum, la o lună și de la eveniment:








luni, iulie 15, 2013

Din week-end: Brașov, Râșnov

După ce în lunile trecute credeam că mă transform în blog medical (sau oricum cu pățănii medicale) acum cred că risc să ajung blog de călătorii că nu mai reușesc să mă mobilizez să scriu decât când plecăm din București. Rușine, rușine, zic!
Week-endul trecut a început cu o premieră pentru pitic, care a fost scos vineri seară la prima lui recepție la o ambasadă... Erau mulți copii, a mâncat cu poftă mare mousse au chocolat, a cerut să-i „cumpăr” înghețată (ceea ce din nefericire nu am putut), s-a uitat curios la numărul de circ programat, a dansat  (cum bine se poate vedea) și abia a mai vrut să plece de acolo :))
Sâmbătă dimineața am plecat spre Brașov... Și dacă nu ne-am fi blocat de nenumărate ori (centura Ploiești-ului, Comarnic, Sinaia și tot așa) poate am fi ajuns cu mai multă energie acolo, ceea nu s-a întâmplat. Piticu însă a tras un pui de somn în mașină (în timp ce noi stăteam blocați nici nu mai știu pe unde) așa că a fost gata de plimbare de cum am ajuns.
 
După cum se poate vedea și din poze a fost mai tot timpul cu gura până la urechi - happy-happy Mih, deci cred că i-a cam plăcut.
Cum duminică micul dejun s-a prelungit nepermis de mult, planul de a urca până la Rupea a fost repede abandonat în favoarea Râșnovului mai aproape, chiar dacă la Râșnov mai fusesem.
Ne-am dus cu gândul să prânzim în Cristian unde de vreo doi ani descoperisem un mic resto surprinzător - Hermanns Hof însă între timp nemții noștri s-au delocalizat spre Predeal (probabil mai mult trafic). Mare dezamăgire.
La Râșnov, povestea cu cavaleri teutoni a fost foarte pe placul piticului... Un personaj pitoresc de pe acolo (un moșneag cu barbă de Moș Crăciun ca sa-l cităm pe Mihu) l-a luat deoparte să îi povestească despre Andreas von Rosenau ceea ce a avut un puternic impact asupra plodacului... Asta și sabia ne-au ușurat vizita cetății... Plus o chestie cu suveniruri pe care o găsesc ingenioasă iar Mihu a fost cucerit de ea:
 
 
 
 
Asta e aparatul ingenios în care bagi o fisă, îți alegi un desen și îl imprimi pe moneda respectivă. Foarte haios, serios! :D
PS: piticu a început să citească cuvinte simple! Poate-mi fac timp și de lucruri mai seriose ;)